Curs de miracole

Lectiile au fost gandite sa fie facute cate una pe zi, timp de un an ! Odata inceput, cursul nu trebuie intrerupt si devine obligatoriu.

LECŢIA 1

"Tot ce văd în această cameră (pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc) nu înseamnă nimic"

Priveşte acum pe îndelete în jur şi exersează, aplicând această idee în mod foarte specific la orice lucru pe care îl vezi:

"Această masă nu înseamnă nimic."

"Acest scaun nu înseamnă nimic."

"Această mână nu înseamnă nimic."

"Acest picior nu înseamnă nimic."

"Acest stilou nu înseamnă nimic."

Priveşte apoi dincolo de imediata ta apropiere şi aplică ideea, lărgind sfera de cuprindere:

"Uşa aceea nu înseamnă nimic."

"Corpul acela nu înseamnă nimic."

"Lampa aceea nu înseamnă nimic."

"Semnul acela nu înseamnă nimic."

"Umbra aceea nu înseamnă nimic."

Observă că aceste afirmaţii nu sunt aranjate într-o ordine anume şi nu oferă posibilitatea unor diferenţieri între diversele categorii de obiecte la care se aplică. Acesta este scopul exerciţiului. Nu trebuie decât să aplici afirmaţia la tot ce vezi. Exersând ideea zilei, foloseşte-o fără nici o discriminare. Nu încerca să o aplici la orice vezi, căci exerciţiile nu trebuie să devină ritualice. Încredinţează-te numai că nimic din ceea ce vezi nu este exclus în mod specific. În ceea ce priveşte aplicarea ideii, orice lucru este la fel cu altul.
Fiecare din primele trei lectii nu trebuie facuta de mai mult de doua ori pe zi: preferabil dimineata sau seara. Nu ar trebui incercate mai mult de aproximativ un minut, decat doar daca se iveste senzatia de graba. Senzatia de tihna, de calm confortabil este esentiala. 

LECŢIA 2 

"Eu am dat fiecărui lucru pe care îl văd în această cameră (pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc) tot înţelesul pe care îl are pentru mine"

Exerciţiile pe această idee sunt identice cu cele pentru prima idee. Începe cu lucrurile din imediata ta apropiere. Măreşte apoi sfera de cuprindere. Întoarce capul pentru a putea include orice este de o parte şi de alta. Dacă este posibil, întoarce-te şi aplică ideea la ceea ce a fost în spatele tău. Rămâi cât mai nediscriminator cu putinţă în selectarea subiectelor pentru aplicare, nu te concentra asupra nici unui lucru în mod special şi nu încerca să incluzi tot ce vezi într-o anumită zonă, pentru că vei provoca încordare. Pur şi simplu, priveşte lejer şi destul de vioi în jurul tău, încercând să eviţi orice selecţie după mărime, strălucire, culoare, material sau importanţă relativă pentru tine. 
Ia subiectele aşa cum le vezi. Încearcă să aplici exerciţiul cu egală uşurinţă la un corp sau la un nasture, o muscă sau la podea, un braţ sau un măr. Singurul criteriu pentru aplicarea ideii la orice lucru este, pur şi simplu, faptul că privirea ţi-a căzut pe el. Nu încerca să incluzi ceva în mod particular, dar încredinţează-te că nimic nu este exclus, în mod special.

LECŢIA 3
 

"Nu înţeleg nimic din ce văd în această cameră (pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc)"

Aplică ideea la fel ca pe cele anterioare, fără a face nici un fel de distincţii. Orice vezi devine un subiect ideal pentru aplicarea ideii. Încredinţează-te că nu pui la îndoială faptul că fiecare lucru este potrivit pentru aplicarea ideii. Acestea nu sunt exerciţii de judecată. Orice lucru este potrivit, de vreme ce îl vezi. Unele dintre lucrurile pe care le vezi ar putea avea pentru tine semnificaţii cu încărcare emoţională. Încearcă să laşi deoparte aceste sentimente şi, pur şi simplu, foloseşte aceste lucruri exact cum l-ai folosi pe oricare altul. Scopul exerciţiilor este de a te ajuta să-ţi limpezeşti mintea de toate asocierile din trecut, de a vedea lucrurile exact aşa cum îţi apar acum şi de a-ţi da seama cât de puţin le înţelegi de fapt. De aceea, în selectarea lucrurilor la care va fi aplicată ideea de astăzi, este esenţial să-ţi păstrezi o minte perfect deschisă, neîngrădită de judecată. Pentru acest scop, un lucru este la fel ca celălalt; la fel de potrivit şi, de aceea, la fel de folositor.

LECŢIA 4  

"Aceste gânduri nu înseamnă nimic. Ele sunt asemenea lucrurilor pe care le văd în această cameră (pe această stradă, de la această fereastră, în acest loc)"

Spre deosebire de cele precedente, aceste exerciţii nu debutează cu ideea zilei. Începe această perioadă de practică, remarcând gândurile care îţi trec prin minte timp de aproximativ un minut. Apoi aplică-le ideea. Dacă eşti deja conştient de gânduri nefericite, foloseşte-le ca subiecte pentru idee. Totuşi, nu selecta numai gândurile care crezi că sunt "rele". Îţi vei da seama, dacă te antrenezi să-ţi priveşti gândurile, că ele reprezintă un asemenea amestec, încât, într-un sens, nici unul dintre ele nu poate fi  numit "bun" sau "rău". Iată de ce ele nu înseamnă nimic.

La alegerea subiectelor pentru aplicarea ideii de astăzi, obişnuita specificitate este obligatorie. Nu te teme să foloseşti atât gânduri "bune" cât şi "rele". Nici unele, nici altele, nu reprezintă adevăratele tale gânduri pe care acestea le maschează. Gândurile "bune" nu sunt decât umbre a ceea ce se află dincolo de ele, iar umbrele îngreunează văzul. Cele "rele" sunt piedici puse văzului, făcând vederea imposibilă. Tu ne le vrei pe nicicare.

Acesta este un exerciţiu important şi va fi repetat, din când în când, într-o formă oarecum diferită. Intenţia este antrenarea ta în primii paşi spre ţelul de a separa ceea ce nu are înţeles ca fiind în afara ta, şi ceea ce are înţeles ca fiind înlăuntrul tău. Este, de asemenea, începutul antrenării minţii tale în a recunoaşte ce este identic şi ce este diferit. Folosindu-ţi gândurile în aplicarea ideii pentru astăzi, identifică fiecare gând prin figura sau întâmplarea centrală pe care o conţine, de exemplu:

"Acest gând despre....... nu înseamnă nimic. Este asemenea lucrurilor pe care le văd în această cameră, (pe această stradă, etc.)."

Poţi, de asemenea, să foloseşti ideea pentru un gând anume pe care îl recunoşti ca fiind dăunător. Această aplicare este folositoare, dar nu constituie o substituţie pentru procedeele mai aleatorii ce trebuie urmate pentru exerciţii. Oricum, nu-ţi examina mintea timp de mai mult de aproximativ un minut. Eşti încă prea neexperimentat ca să poţi evita tendinţa de a deveni preocupat fără noimă. Mai mult, aceste exerciţii fiind primele de acest fel, s-ar putea să găseşti suspendarea judecăţii faţă de gânduri ca fiind deosebit de dificilă. Nu repeta exerciţiile mai mult de trei sau patru ori de-a lungul zilei. Vom reveni la ele mai târziu.

LECŢIA 5

"Nu sunt niciodată indispus din motivul presupus de mine"
 

Această idee, asemenea celei precedente, poate fi folosită în legătură cu orice persoană, situaţie sau întâmplare care consideri că îţi provoacă suferinţă. Aplic-o în mod specific, la orice crezi că este cauza indispoziţiei tale, folosind descrierea senzaţiei în termenii care ţi se par potriviţi. Indispoziţia poate să pară a fi teamă, îngrijorare, deprimare, anxietate, supărare, ură, gelozie sau orice altă formă, fiecare dintre ele percepută, în mod neadevărat, ca fiind diferită. Totuşi, până când înveţi că forma nu contează, fiecare formă devine un subiect potrivit pentru exerciţiile zilei. Aplicarea aceleiaşi idei la fiecare dintre ele în mod separat este primul pas spre recunoaşterea, în cele din urmă, a faptului că ele sunt identice.

Când foloseşti ideea de astăzi pentru cauza unei indispoziţii, percepută specific, indiferent de forma ei, foloseşte atât numele formei în care vezi indispoziţia, cât şi cauza pe care i-o atribui. De exemplu:

"Nu sunt supărat pe.... din motivul presupus de mine."

"Nu mă tem de ....... din motivul presupus de mine."

Repet, acest exerciţiu nu trebuie să substituie perioadele de practică în care îţi scrutezi mai întâi mintea pentru a găsi "surse" de indispoziţie în care crezi şi forme de indispoziţie care crezi că rezultă.

În aceste exerciţii, mai mult decât în cele precedente, s-ar putea să-ţi fie greu să fii nediscriminator şi să eviţi a da o mai mare greutate unor subiecte în detrimentul altora. Ţi-ar putea fi de ajutor să începi exerciţiile cu afirmaţia:

"Nu există indispoziţii minore. Toate îmi conturbă, în aceeaşi măsură, pacea minţii."

Apoi cercetează-ţi mintea nu mai mult de aproximativ un minut şi încearcă să identifici un număr de forme diferite de indispoziţie care te deranjează, indiferent de importanţa relativă pe care ai putea să le-o acorzi. Aplică ideea de astăzi fiecăreia dintre ele, folosind atât numele sursei de indispoziţie, cât şi cel al sentimentului resimţit. Iată alte exemple:

"Nu sunt îngrijorat de....... din motivul presupus de mine."

"Nu sunt deprimat de....... din motivul presupus de mine."

De trei sau patru ori pe zi este suficient.

LECŢIA 6

"Sunt indispus pentru că văd ceva ce nu există" 

Exerciţiile cu această idee sunt foarte asemănătoare celor precedente. Repet, pentru fiecare aplicare a ideii este necesar să numeşti, într-un mod foarte specific, atât forma indispoziţiei (supărare, teamă, îngrijorare, deprimare şi aşa mai departe), cât şi sursa ei percepută. De exemplu:

"Sunt supărat pe....... pentru că văd ceva ce nu se află acolo."

Sunt îngrijorat în legătură cu....... pentru că văd ceva ce nu se află acolo."

Ideea pentru astăzi este utilă pentru aplicarea la orice pare să te indispună şi poate fi folosită în mod profitabil, de-a lungul zilei, în acest scop. Totuşi, cele trei sau patru perioade de exersare obligatorii să fie precedate de aproximativ un minut de cercetare a minţii şi de aplicare a ideii fiecărui gând de indispoziţie descoperit.
Repet, dacă te împotriveşti aplicării ideii la unele dintre gândurile care te indispun mai mult decât la altele, aminteşte-ţi de cele două atenţionări lansate în lecţia trecută:

"Nu există indispoziţii minore. Toate îmi conturbă, în aceeaşi măsură, pacea minţii."

şi

"Nu pot să păstrez această formă de indispoziţie şi, totodată, să mă dispensez de celelalte. Deci, având în vedere scopul acestor exerciţii, le voi privi pe toate ca fiind identice."

LECŢIA 7

"Văd numai trecutul"

Această idee este deosebit de greu de crezut la prima vedere, cu toate că este raţiunea de a fi a tuturor celor precedente.

Este motivul pentru care nimic din ce vezi nu înseamnă nimic.

Este motivul pentru care tu ai dat fiecărui lucru pe care îl vezi tot înţelesul pe care îl are pentru tine.

Este motivul pentru care nu înţelegi nimic din ceea ce vezi.

Este motivul pentru care gândurile tale nu înseamnă nimic şi pentru care ele sunt asemenea lucrurilor pe care le vezi.

Este motivul pentru care nu eşti niciodată indispus din motivul presupus de tine.

Este motivul pentru care eşti indispus văzând ceva ce nu se află acolo.

Ideile vechi despre timp sunt greu de schimbat, pentru că tot ceea ce crezi este înrădăcinat în timp şi depinde de faptul că nu îţi însuşeşti aceste idei noi despre timp. Această primă idee despre timp nu este chiar atât de ciudată pe cât pare la început.

Priveşte, de exemplu, o ceaşcă. Vezi chiar o ceaşcă sau faci doar o retrospectivă a trăirilor tale trecute: iei o ceaşcă în mână, ţi-e sete, bei dintr-o ceaşcă, simţi buza ceştii lipită de buze, iei micul dejun şi aşa mai departe? Nu sunt cumva până şi reacţiile tale estetice faţă de ceaşcă bazate pe trăiri trecute? Cum altfel ai putea să ştii dacă acest fel de ceaşcă se sparge sau nu când o scapi din mână? Ce altceva ştii despre această ceaşcă în afara celor învăţate în trecut? Fără învăţătura ta din trecut, habar n-aveai ce este această ceaşcă. Şi atunci, o vezi cu adevărat?

Priveşte în jurul tău. Cele spuse sunt la fel de adevărate pentru orice priveşti. Recunoaşte acest lucru aplicând ideea de astăzi, fără nici o discriminare, la tot ce îţi atrage privirea. De exemplu:

"Văd numai trecutul în acest stilou."

"Văd numai trecutul în acest pantof."

"Văd numai trecutul în această mână."

"Văd numai trecutul în corpul acela."

"Văd numai trecutul în faţa aceea."

Nu stărui asupra nici unui lucru în mod special, dar aminteşte-ţi să nu omiţi nimic în mod specific. Aruncă o privire scurtă asupra fiecărui subiect, apoi treci la următorul.

Trei sau patru perioade de practică, de aproximativ un minut fiecare vor fi suficiente.

LECŢIA 8

"Mintea mea este preocupată de gânduri trecute"

Desigur, această idee este motivul pentru care vezi numai trecutul. Nimeni nu vede realmente ceva. Îşi vede numai propriile gânduri proiectate în exterior. Preocuparea minţii cu trecutul este cauza concepţiei greşite despre timp de care suferă vederea ta.

Mintea ta nu poate pricepe prezentul, care este singurul timp existent. De aceea, nu poate înţelege nici timpul şi nu poate, de fapt, să înţeleagă nimic.

Singurul gând pe de-a-ntregul adevărat pe care cineva îl poate susţine referitor la trecut este că trecutul nu este aici. A te gândi la el câtuşi de puţin înseamnă aşadar a te gândi la iluzii. Foarte puţini şi-au dat seama ce atrage după sine, de fapt, închipuirea trecutului sau anticiparea viitorului. Când face aceasta, mintea este realmente pustie, deoarece nu se gândeşte la nimic. Scopul exerciţiilor de astăzi este de a începe să-ţi antrenezi mintea pentru a-şi da seama când nu gândeşte deloc. În timp ce mintea îţi este preocupată de idei negândite, adevărul este blocat. A recunoaşte că mintea ta a fost şi este pur şi simplu pustie în loc să crezi că este plină de idei adevărate, este primul pas în deschiderea căii spre viziune.

Exerciţiile de astăzi să fie făcute cu ochii închişi. Aceasta deoarece, realmente, nu poţi vedea nimic, şi este mai uşor să recunoşti că, indiferent cât de viu ţi-ai imagina un gând, nu vezi nimic. Cât mai neimplicat posibil, cercetează-ţi mintea în timpul obişnuitului minut şi ceva, remarcând pur şi simplu gândurile pe care le întâlneşti. Numeşte-l pe fiecare după figura sau tema centrală pe care o conţine, şi treci la următorul. Deschide perioada de exersare, spunând:

"Se pare că mă gândesc la ......."

Apoi numeşte, în mod specific, fiecare dintre gândurile tale, de pildă:

"Se pare că mă gândesc la... (numele unei persoane), la (numele unui obiect), la (numele unui sentiment),"

şi aşa mai departe, conchizând, la sfârşitul perioadei de cercetare a minţii:

"Dar mintea mea este preocupată de gânduri trecute."

Lucru acesta se poate face de patru sau cinci ori de-a lungul zilei, cu condiţia să nu ajungi la iritare. Dacă ţi-e greu, de trei sau patru ori este suficient. S-ar putea să consideri de folos, totuşi, includerea iritării sau a oricărei emoţii pe care ideea de astăzi ar putea s-o inducă în însuşi procesul de cercetare a minţii.

LECŢIA 9

"Nu văd nimic aşa cum este acum"

Această idee decurge, evident, din cele două precedente. Numai că, deşi s-ar putea să o accepţi intelectualiceşte, este puţin probabil că va însemna ceva pentru tine deocamdată. Oricum, înţelegerea nu este necesară în acest stadiu. De fapt, a recunoaşte că nu înţelegi este o premisă pentru desfacerea ideilor tale false. 
Exerciţiile acestea privesc practica şi nu înţelegerea. Nu ai nevoie să exersezi ceea ce înţelegi deja. Ar fi un exemplu tipic de gândire circulară, să visezi înţelegerea şi să presupui că o ai deja. Minţii neantrenate îi este greu să creadă că lucrurile cărora ea pare să le dea chip nu se află acolo. Această idee poate fi de-a dreptul răscolitoare şi poate întâmpina o rezistenţă activă sub o mulţime de forme. Aceasta nu împiedică însă aplicarea ei. Nimic mai mult nu se cere pentru acest exerciţiu sau oricare altul. Fiecare mic pas va risipi câte puţin din întuneric, iar înţelegerea va veni, în cele din urmă, să lumineze fiecare ungher al minţii, curăţat de reziduurile care îl întunecă.

Aceste exerciţii, pentru care sunt suficiente trei sau patru perioade de exersare, implică să te uiţi în jurul tău şi să aplici ideea zilei la tot ce vezi, amintindu-ţi nevoia aplicării ei în mod nediscriminator şi regula esenţială de a nu exclude nimic. De exemplu:

"Nu văd această maşină aşa cum este acum."

"Nu văd acest telefon aşa cum este acum."

"Nu văd acest braţ aşa cum este acum."

Începe cu lucrurile din imediata ta apropiere, apoi lărgeşte sfera de cuprindere:

"Nu văd cuierul acela aşa cum este acum."

"Nu văd uşa aceea aşa cum este acum."

"Nu văd faţa aceea aşa cum este acum."

Se subliniază din nou că, aşa cum trebuie încercată o includere completă, trebuie evitată excluderea specifică. Încredinţează-te că eşti onest cu tine însuţi atunci când faci această distincţie. Ai putea fi tentat să ţi-o ascunzi

LECŢIA 10

"Gândurile mele nu înseamnă nimic"

Această idee se aplică la toate gândurile de care eşti conştient sau devii conştient în perioadele de exersare. Motivul pentru care ideea este aplicabilă la toate gândurile este că ele nu sunt adevăratele tale gânduri. Am mai făcut această distincţie şi o vom face din nou. Deocamdată nu ai o bază de comparaţie. Atunci când o s-o ai, nu vei avea nici o îndoială că ceea ce ai crezut odinioară că ar fi gândurile tale nu însemna nimic.

Este a doua oară când folosim acest fel de idee. Forma este numai puţin diferită. De data aceasta, ideea începe cu "gândurile mele" în loc de "aceste gânduri" şi nu face nici o legătură vădită cu lucrurile din jurul tău. Accentul se pune acum pe lipsa de realitate a ceea ce socoţi că gândeşti.

Acest aspect al procesului de corecţie a început cu ideea că gândurile de care eşti conştient sunt lipsite de înţeles, mai degrabă în afara ta decât înăuntru, iar apoi a fost susţinută condiţia lor mai degrabă trecută decât prezentă. Acum susţinem că prezenţa acestor "gânduri" înseamnă că nu gândeşti. Nu e decât un alt mod de a repeta afirmaţia de mai sus, că mintea ta este realmente pustie. A recunoaşte acest fapt înseamnă a recunoaşte nimicul atunci când socoţi că îl vezi. Ca atare, aceasta devine premiza viziunii.

Pentru aceste exerciţii, închide ochii şi începe, repetând în sinea ta, pe îndelete, ideea pentru astăzi. Apoi adaugă: "Această idee mă va ajuta să fiu eliberat de tot ce cred acum."

Ca şi mai înainte, exerciţiile constau din cercetarea minţii pentru aflarea tuturor gândurilor care îţi sunt disponibile, fără selecţie sau judecată. Încearcă să eviţi orice fel de clasificare. De fapt, dacă simţi că te ajută, îţi poţi închipui că priveşti cum trece o procesiune alcătuită în modul cel mai bizar, care are prea puţină semnificaţie personală pentru tine. În timp ce îţi trec, unul câte unul, prin minte, spune:

"Gândul meu despre ....... nu înseamnă nimic."

"Gândul meu despre ....... nu înseamnă nimic."

Evident, gândul de astăzi poate fi aplicat oricând la orice gând care te frământă. În plus, se recomandă cinci perioade de exersare, fiecare necesitând nu mai mult de aproximativ un minut de cercetare a minţii. Nu este recomandabil să fie extinsă această perioadă de timp, iar dacă simţi vreo jenă, va fi redusă la jumătate de minut. Aminteşte-ţi, totuşi, să repeţi ideea pe îndelete înainte de a o aplica în mod specific, iar apoi adaugă:

"Această idee mă va ajuta să fiu eliberat de tot ce cred acum."

LECŢIA 11

"Gândurile mele lipsite de înţeles îmi arată o lume lipsită de înţeles"

Iată prima dintre ideile folosite de noi care aparţine unei faze majore a procesului de corecţie: inversarea gândirii lumii. S-ar părea că lumea determină ceea ce percepi. Ideea de astăzi introduce conceptul care susţine că gândurile tale determină lumea pe care o vezi. Bucură-te că practici ideea sub forma ei iniţială, căci în această idee ţi se asigură eliberarea. Cheia iertării se află în ea.

Perioadele de exerciţiu pentru ideea de astăzi urmează să fie abordate oarecum diferit de cele anterioare.

Începe cu ochii închişi şi repetă rar ideea în sinea ta.

Deschide ochii şi priveşte împrejur, aproape şi departe, sus şi jos - oriunde.  Pe durata celui aproximativ un minut de aplicare, repetă doar ideea în sinea ta, asigurându-te că o faci fără grabă şi fără vreo senzaţie de urgenţă sau efort. Pentru a face aceste exerciţii cu maximum de folos, privirea să se plimbe destul de repede de la un lucru la altul, fiindcă nu trebuie să poposească asupra nici unuia în mod special. Cuvintele însă să fie folosite într-o manieră lejeră, chiar tihnită. În special partea introductivă a acestei idei să fie practicată într-un mod cât de poate de degajat. Ea conţine temelia păcii, a relaxării şi a eliberării de griji pe care ne străduim să le obţinem. În încheierea exerciţiilor, închide ochii şi, în sinea ta, rar, mai repetă odată ideea.

Trei perioade de exersare pe ziua de azi vor fi probabil suficiente. Totuşi, dacă te simţi numai uşor nerăbdător (sau nu ţi-ai pierdut deloc răbdarea) şi eşti dispus să faci mai multe, pot fi încercate până la cinci. Mai mult de atât nu este recomandabil.

LECŢIA 12

"Sunt indispus pentru că văd o lume lipsită de înţeles"

Importanţa acestei idei constă în faptul că ea conţine o corecţie adusă unei distorsiuni perceptive majore. Eşti de părere că ceea ce te indispune este o lume înfricoşătoare, sau o lume tristă, sau o lume violentă sau o lume dementă. Toate aceste atribute îi sunt conferite de tine. Lumea, în sine, este fără înţeles.

Aceste exerciţii se fac cu ochii deschişi. Priveşte în jurul tău, de data asta cât mai pe îndelete. Încearcă să-ţi imprimi un ritm, aşa încât deplasarea lentă a privirii tale de la un lucru la altul să se facă într-un interval de timp cât mai constant. Nu permite ca timpul deplasării să se lungească sau să se scurteze simţitor, dar încearcă, în schimb, să păstrezi un tempo egal, măsurat, până la capăt. Ceea ce vezi nu contează. Te deprinzi în timp cu aceasta, în timp ce acorzi fiecărui lucru asupra căruia ţi se opreşte privirea, atenţie egală şi timp egal. Iată un prim pas în a învăţa să le conferim tuturor valoare egală. Uitându-te împrejur, spune în sinea ta:

"Mi se pare că văd o lume înfricoşătoare, o lume periculoasă, o lume ostilă, o lume tristă, o lume rea, o lume nebună."

şi aşa mai departe, folosind orice termen descriptiv care îţi vine în minte. Dacă se nimereşte să-ţi vină termeni mai degrabă pozitivi decât negativi, include-i. S-ar putea, de pildă, să ţi se pară "o lume bună" sau "o lume satisfăcătoare". Dacă asemenea termeni îţi vin în minte, foloseşte-i alături de ceilalţi. S-ar putea să nu înţelegi încă de ce aceste adjective "frumoase" aparţin de aceste exerciţii, dar aminteşte-ţi că "o lume bună" implică una "rea", iar o "lume satisfăcătoare" o implică pe cea "nesatisfăcătoare". Toţi termenii care îţi trec prin minte sunt subiecte potrivite pentru exerciţiile de astăzi. Calitatea lor aparentă nu contează.

Încredinţează-te că nu modifici intervalele de timp între aplicarea ideii de astăzi la ce ţi se pare plăcut şi la ce ţi se pare neplăcut. Având în vedere scopul acestor exerciţii, între ele nu este nici o diferenţă. La sfârşitul perioadei de exersare, adaugă:

"Dar sunt indispus pentru că văd o lume lipsită de înţeles."

Ce este lipsit de înţeles nu este nici bun nici rău. De ce, atunci, te-ar indispune o lume lipsită de înţeles? Dacă ai putea accepta lumea ca fiind lipsită de înţeles şi ai lăsa să fie scris pe chipul ei adevărat, în loc să îl scrii tu, aceasta te-ar face nespus de fericit.

Dar, fiindcă este lipsită de înţeles, te simţi îndemnat să scrii pe chipul ei ceea ce ai vrea tu să fie lumea. Şi tocmai asta vezi în ea. Tocmai asta este, într-adevăr, lipsit de înţeles. Sub cuvintele tale stă scris Cuvântul lui Dumnezeu. Adevărul te indispune acum, dar când cuvintele tale vor fi şterse, le vei vedea pe ale Lui. Acesta este scopul ultim al acestor exerciţii.

Este suficientă aplicarea de trei sau patru ori pentru astăzi, iar perioadele de exersare să nu depăşească un minut. S-ar putea să ţi se pară şi acesta prea lung. Pune capăt exerciţiilor de îndată ce simţi încordare.

LECŢIA 13

"O lume lipsită de înţeles stârneşte teamă"

Ideea de astăzi este de fapt o altă formă dată celei precedente, cu deosebirea că este mai specifică în ceea ce priveşte sentimentele stârnite. O lume lipsită de înţeles, este, de fapt, imposibilă. Ce nu are înţeles nu există. Cu toate acestea, nu rezultă de aici că nu vei crede că percepi ceva ce nu are înţeles. Dimpotrivă, vei fi îndeosebi de înclinat să crezi că îl percepi negreşit.

Recunoaşterea lipsei de sens provoacă în toţi cei separaţi o stare de anxietate. Ea reprezintă o situaţie în care Dumnezeu şi ego-ul îşi "dispută" dreptul de a-şi scrie propriul înţeles în spaţiul gol pus la dispoziţie de lipsa de înţeles. Ego-ul se năpusteşte cu disperare să-şi stabilească acolo propriile idei, temându-se că altfel vidul ar putea fi folosit pentru a-i demonstra propria lui neputinţă şi irealitate. Iată, de altfel, singura lui presupunere corectă.

De aceea, este esenţial să înveţi a recunoaşte ce este lipsit de înţeles şi să-l accepţi fără teamă. Dacă eşti temător, este sigur că vei înzestra lumea cu atribute pe care nu le posedă, ticsind-o cu imagini care nu există. Pentru ego, iluziile sunt mecanisme de protecţie, ceea ce trebuie să fie şi pentru tine, care te pui pe picior de egalitate cu ego-ul.

Exerciţiile pentru astăzi, care vor fi făcute de trei sau patru ori timp de cel mult un minut de fiecare dată, urmează să fie aplicate într-un mod oarecum diferit de cele precedente. Cu ochii închişi, repetă ideea de astăzi în sinea ta. Deschide apoi ochii şi priveşte fără teamă în jur, spunând:

"Privesc o lume lipsită de înţeles."

Repetă în sinea ta această afirmaţie în timp ce priveşti în jur. Apoi închide-ţi ochii şi încheie cu:

"O lume lipsită de înţeles stârneşte teamă deoarece cred că mă iau la întrecere cu Dumnezeu."

S-ar putea să-ţi fie greu să nu te împotriveşti, într-o formă sau alta, acestei afirmaţii conclusive. Oricare ar fi forma împotrivirii, adu-ţi aminte că ţi-e de fapt teamă de un astfel de gând din cauza "răzbunării" din partea "vrăjmaşului". Nu ţi se cere să crezi această afirmaţie chiar acum şi probabil că o vei clasa drept absurdă. Oricum, remarcă atent orice semn de teamă ascunsă sau făţişă pe care o poate stârni.

Iată prima noastră încercare de a formula o relaţie explicită de tipul cauză-efect, un gen de relaţie pentru recunoaşterea căruia ai foarte puţină experienţă. Nu stărui asupra afirmaţiei conclusive şi încearcă măcar să nu te gândeşti la ea, în afara perioadei de exerciţiu. Pentru moment, atât va fi suficient.

LECŢIA 14

"Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles."

Ideea pentru astăzi este, desigur, motivul pentru care o lume lipsită de înţeles este imposibilă. Ceea ce Dumnezeu nu a creat nu există. Iar tot ce există cu adevărat există aşa cum l-a creat El. Lumea pe care o vezi nu are nimic de-a face cu realitatea. Ea este o plăsmuire de-a ta şi nu există.

Exerciţiile de astăzi se vor practica în întregime cu ochii închişi. Perioada de cercetare a minţii să fie scurtă, de cel mult un minut. Nu se recomandă mai mult de trei perioade de exersare, cu excepţia cazului că le găseşti liniştitoare. Dacă se întâmplă să fie aşa, înseamnă că le înţelegi cu adevărat menirea.

Ideea pentru astăzi este un alt pas în învăţarea abandonării gândurilor pe care le-ai scris pe chipul lumii pentru a vedea Cuvântul lui Dumnezeu în locul lor. Primii paşi în această înlocuire, care poate fi numită, pe drept cuvânt, mântuire, pot fi destul de dificili şi chiar dureroşi. Unii dintre ei te vor împinge direct la frică.

Dar nu vei fi lăsat acolo. O vei depăşi, lăsând-o cu mult în urma ta.

Îndrumarea noastră este spre siguranţă şi pace perfectă.

Gândeşte-te, cu ochii închişi, la toate ororile din lume care îţi trec prin minte. Denumeşte-o pe fiecare, imediat ce îţi apare, iar apoi neagă-i realitatea. Dumnezeu nu a creat-o şi, ca atare, nu e reală. Spune, de exemplu

"Dumnezeu nu a creat acel război. Deci, el nu e real."

"Dumnezeu nu a creat acel accident de avion. Deci, el nu e real."

"Dumnezeu nu a creat acel dezastru (specifică-l). Deci, el nu e real."

Subiecte potrivite pentru aplicarea ideii de astăzi pot include, de asemenea, orice lucru de care te temi că ţi s-ar putea întâmpla ţie sau oricui ţi-e drag. În fiecare caz, denumeşte "dezastrul" în mod specific. Nu folosi termeni generali. De exemplu, nu spune: "Dumnezeu nu a creat boala", ci "Dumnezeu nu a creat cancerul" sau atacurile de cord, sau orice ţi-ar putea stârni teamă.

Iată-te confruntat cu repertoriul tău personal de orori. Aceste lucruri fac parte din lumea pe care o vezi. Unele dintre ele sunt iluzii împărtăşite, iar altele fac parte din iadul tău personal. Nu are nici o importanţă. Ceea ce Dumnezeu nu a creat se poate afla numai în propria-ţi minte, izolată de a Lui. Prin urmare, nu are înţeles.

Recunoscând acest fapt, încheie perioadele de exersare prin repetarea ideii de astăzi:

"Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles."

Desigur, ideea de astăzi poate fi aplicată oricărui lucru care te nelinişteşte de-a lungul zilei, în afara perioadelor de exersare. Fii foarte specific când o aplici. Spune:

"Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles. El nu a creat... (specifică situaţia care te nelinişteşte), prin urmare lucrul acesta nu e real."

LECŢIA 15

"Gândurile mele sunt imagini pe care eu le-am plăsmuit."

Tocmai fiindcă gândurile pe care socoţi că le gândeşti apar ca nişte imagini, tu nu le recunoşti ca fiind nimic. Socoţi că le gândeşti şi astfel socoţi că le vezi. Iată cum s-a făcut "vederea" ta. Iată funcţia pe care ai dat-o ochilor corpului tău. Asta nu este vedere, ci plăsmuire de imagini, facere de chip, care ia locul vederii, înlocuind viziunea cu nişte iluzii.

Această idee introductivă la procesul plăsmuirii de imagini pe care tu îl numeşti vedere, nu-ţi va spune mare lucru. Vei începe să o înţelegi după ce vei vedea mici contururi de lumină în jurul aceloraşi obiecte familiare pe care le vezi acum. Acesta este începutul viziunii adevărate. Odată ce a avut loc, poţi fi sigur că viziunea adevărată va veni îndată.

Pe măsură ce vom continua, poţi avea multe "episoade luminoase". Ele pot lua multe forme diferite, unele dintre ele de-a dreptul neaşteptate. Nu-ţi fie teamă de ele. Sunt semne că, în sfârşit, îţi deschizi ochii. Ele nu vor persista, deoarece nu sunt decât simple simboluri ale adevăratei percepţii, neavând legătură cu cunoaşterea. Aceste exerciţii nu-ţi vor revela cunoaştere. Vor pregăti însă calea spre ea.

Exersând ideea de astăzi, repet-o mai întâi în sinea ta, apoi aplic-o la orice lucru vezi în preajma ta, rostindu-i numele şi oprindu-ţi privirea asupra lui, în timp ce spui:

"Acest ....... este o imagine pe care eu am plăsmuit-o."

"Acest ....... este o imagine pe care eu am plăsmuit-o."

Nu este necesară includerea unui număr mare de obiecte distincte pentru a aplicarea ideii de astăzi. Este necesar, însă, să stărui cu privirea asupra fiecărui obiect, în timp ce repeţi ideea în sinea ta. Ideea poate fi totuşi aplicată ori de câte ori este nevoie pe parcursul zilei

LECŢIA 16

"Nu am nici un gând neutru."

Ideea de astăzi este un prim pas spre risipirea credinţei că gândurile tale nu au nici un efect. Tot ce vezi este rezultatul gândurilor tale. Nu există nici o excepţie. Gândurile nu sunt măreţe sau mărunte; puternice sau neputincioase. Ele sunt, pur şi simplu, adevărate sau false. Cele adevărate creează după propria lor asemănare, iar cele false plăsmuiesc după a lor.

Nu există concept mai contradictoriu decât acela de "gânduri deşarte". Ceea ce iscă percepţia unei lumi întregi nu poate fi numit deşert. Fiecare gând pe care îl ai contribuie la adevăr sau la iluzie; el fie extinde adevărul, fie multiplică iluziile. Desigur, poţi multiplica nimicul, dar astfel nu îl vei extinde.

Pe lângă recunoaşterea faptului că, niciodată, gândurile nu sunt deşarte, mântuirea îţi cere şi să recunoşti că fiecare gând pe care îl ai aduce fie pace, fie război; fie iubire, fie teamă. Un rezultat neutru este imposibil, deoarece un gând neutru este imposibil. Există o asemenea tentaţie de a clasa gândurile de teamă ca neimportante, triviale şi nevrednice de atenţie, încât este esenţial să le recunoşti pe toate ca fiind la fel de distructive, dar şi la fel de ireale. Vom exersa această idee sub numeroase forme până o s-o înţelegi cu adevărat.

Aplicând ideea de astăzi, cercetează-ţi mintea cu ochii închişi timp de aproximativ un minut, şi străduieşte-te să nu treci cu vederea nici un gând "mărunt" care ar încerca să se sustragă cercetării. E destul de dificil până te obişnuieşti. Îţi vei da seama că îţi este încă greu să nu faci distincţii artificiale. Fiecare gând care îţi vine în minte, indiferent de însuşirile pe care i le atribui, este un subiect potrivit pentru aplicarea ideii de astăzi.

În perioadele de exersare, repetă ideea mai întâi în sinea ta, iar apoi, pe măsură ce fiecare gând îţi trece prin minte, fii conştient de el în timp ce îţi spui:

"Acest gând despre ....... nu este un gând neutru."

"Acest gând despre ....... nu este un gând neutru."

Ca de obicei, foloseşte ideea zilei ori de câte ori eşti conştient de un anumit gând care te nelinişteşte. În acest scop, se sugerează următoarea formulare:

"Acest gând despre ....... nu este un gând neutru, pentru că nu am gânduri neutre."

Se recomandă patru sau cinci perioade aplicative, în cazul în care nu solicită efort. Dacă apare vreo încordare, trei perioade vor fi de ajuns. Se va reduce de asemenea lungimea perioadei aplicative dacă se resimte vreo senzaţie de disconfort.

LECŢIA 17

"Nu văd lucruri neutre."

Această idee este un alt pas în direcţia identificării cauzei şi efectului, aşa cum ele cooperează în lume. Nu vezi lucruri neutre pentru că nu ai gânduri neutre. Întotdeauna apare mai întâi gândul, în ciuda tentaţiei de a crede că este invers. Nu acesta este modul de a gândi al lumii, dar trebuie să înveţi că este modul tău de a gândi.

De n-ar fi aşa, percepţia nu ar avea cauză şi ar fi ea însăşi cauza realităţii. Având în vedere natura ei foarte variabilă, lucrul acesta nu este nici pe departe probabil.

Aplicând ideea de astăzi, cu ochii deschişi, spune în sinea ta:

"Nu văd lucruri neutre pentru că nu am gânduri neutre."

Apoi priveşte în jur, oprindu-ţi privirea asupra fiecărui lucru pe care îl remarci un timp suficient de lung pentru a spune:

"Nu văd un ... neutru, deoarece gândurile mele despre ... nu sunt neutre."

Ai putea spune, de exemplu:

"Nu văd un zid neutru, deoarece gândurile mele despre ziduri nu sunt neutre."

"Nu văd un corp neutru, deoarece gândurile mele despre corpuri nu sunt neutre."

Ca de obicei, este esenţial să nu se facă distincţii între ceea ce crezi că ar fi animat sau neanimat; plăcut sau neplăcut. Indiferent de ce ai putea crede, nu vezi nimic realmente viu sau realmente bucuros. Aceasta datorită faptului că deocamdată nu eşti conştient de nici un gând realmente adevărat, şi de aceea, de nici unul, realmente bucuros.

Se recomandă trei sau patru perioade distincte de exersare, şi se impun nu mai puţin de trei pentru a obţine folos maxim, chiar dacă simţi împotrivire. În acest caz, durata perioadei de practicare poate fi redusă, totuşi, la mai puţin de acel aproximativ un minut recomandat altminteri.

LECŢIA 18

"Nu resimt de unul singur efectele vederii mele. "

Ideea de astăzi este un alt pas în învăţarea faptului că gândurile care iscă ce vezi, nu sunt niciodată neutre sau neimportante. De asemenea, se evidenţiază ideea că minţile sunt împreunate, idee căreia i se va da o importanţă sporită mai târziu.

Ideea zilei nu se referă atât de mult la ceea ce vezi, cât la felul cum vezi. De aceea, exerciţiile de astăzi scot în evidenţă acest aspect al percepţiei tale. În cele trei sau patru perioade de practicare recomandate, să se procedeze după cum urmează:

Priveşte în jur, selectând într-un mod cât mai aleator subiecte pentru aplicarea ideii de astăzi, aţintindu-ţi privirea asupra fiecăruia suficient timp pentru a spune:

"Nu resimt de unul singur efectele felului cum văd ..."

Încheie fiecare perioadă de exersare prin repetarea afirmaţiei mai generale:

"Nu resimt de unul singur efectele vederii mele."

Un minut sau chiar mai puţin va fi suficient pentru fiecare perioadă de practicare.

LECŢIA 19

"Nu resimt de unul singur efectele gândurilor mele."

Ideea de astăzi este, evident, motivul pentru care vederea ta nu te afectează numai pe tine. Vei observa că uneori ideile referitoare la gândire le preced pe cele referitoare la percepţie, în timp ce alteori ordinea este inversată. Motivul este acela că ordinea nu contează. Gândirea şi rezultatele ei sunt efectiv simultane, deoarece cauza şi efectul nu sunt separate niciodată.

Astăzi subliniem din nou faptul că minţile sunt împreunate.

Această idee este rareori salutată cu toată bucuria la început.

Deoarece pare să comporte un imens sentiment al responsabilităţii, putând fi privită chiar ca o "încălcare a intimităţii". Fapt este, însă, că nu există gânduri intime. În pofida rezistenţei tale iniţiale faţă de această idee, vei înţelege totuşi că ea trebuie să fie adevărată dacă admitem că mântuirea este posibilă. Iar mântuirea trebuie să fie posibilă, deoarece este Voia lui Dumnezeu.

Cel aproximativ un minut de cercetare a minţii reclamat de exerciţiile de astăzi trebuie petrecut cu ochii închişi. Mai întâi se va repeta ideea de astăzi, iar apoi mintea va fi atent scrutată pentru gândurile pe care le conţine în acel moment. În timp ce te gândeşti la fiecare, numeşte gândul în funcţie de persoana sau tema centrală pe care o conţine şi, păstrând în continuare gândul în minte, spune:

"Nu resimt de unul singur efectele acestui gând despre ..."

Cerinţa de a fi cât se poate de nediscriminator în selectarea subiectelor pentru perioadele de practicare ar trebui să-ţi fie deja familiară şi nu va mai fi repetată în fiecare zi, deşi va fi sporadic inclusă pentru aducere aminte. Nu uita, totuşi, că alegerea aleatoare rămâne în continuu esenţială. Lipsa de ordine în această privinţă face ca, în cele din urmă, recunoaşterea lipsei de ordine în miracole să capete sens pentru tine.

Pe lângă aplicarea "după nevoie" a ideii de astăzi, se impun cel puţin trei sau patru perioade de exersare. Dacă va fi necesar, timpul afectat acestora poate fi scurtat. Nu încerca mai mult de patru perioade.

LECŢIA 20

"Sunt hotărât să văd."

Am avut, până acum, o atitudine destul de lejeră în privinţa perioadelor de practicare. Nu s-a făcut, în fond, nici o încercare de a stabili programul de exerciţii în timp, efortul solicitat a fost minimal şi nu s-a cerut nici măcar cooperare activă sau interes. Această abordare a fost intenţionată şi foarte atent plănuită. Nu am pierdut din vedere importanţa crucială a inversării gândirii tale. Mântuirea lumii depinde de ea. Şi totuşi nu vei vedea, dacă te consideri ca fiind constrâns şi dacă cedezi în faţa resentimentului şi a opoziţiei.

Aceasta este prima noastră încercare de a introduce o structurare. Nu o interpreta greşit, ca pe un efort de a exercita forţă sau presiuni. Vrei mântuirea. Vrei să fii fericit. Vrei pace. Nu ai parte de ele acum deoarece mintea ta este total nedisciplinată şi nu poţi distinge între bucurie şi mâhnire, plăcere şi durere, iubire şi teamă. Acum eşti pe cale să înveţi cum să le deosebeşti. Şi, adevărat, mare îţi va fi răsplata.

Decizia ta de a vedea este tot ce îţi pretinde viziunea. Ceea ce vrei îţi aparţine. Nu confunda micul efort care ţi se cere cu indiciul că ţelul nostru ar valora puţin. Poate fi oare mântuirea lumii un scop mărunt? Şi poate fi mântuită lumea dacă tu nu eşti mântuit?

Dumnezeu are un Fiu, iar acesta este Învierea şi Viaţa. Voia Sa se face fiindcă toată puterea îi este dată în Cer şi pe Pământ. În hotărârea ta de a vedea îţi este dată viziunea.

Exerciţiile de astăzi constau din a-ţi reaminti, de-a lungul zilei, că vrei să vezi. Ideea zilei de azi implică, de asemenea, în mod tacit, recunoaşterea faptului că acum nu vezi. De aceea, repetând ideea, afirmi că eşti hotărât să-ţi schimbi starea de faţă cu una mai bună, una pe care o vrei cu adevărat.

Repetă ideea zilei de azi rar şi cu fermitate de cel puţin două ori pe oră de-a lungul zilei, încercând să o faci la fiecare jumătate de ceas. Nu te necăji dacă uiţi, dar fă un efort real să-ţi aminteşti. Repetiţiile suplimentare să fie aplicate la orice situaţie, persoană sau întâmplare care te indispune. Poţi să le vezi altfel şi altfel le vei vedea. Ceea ce doreşti vei vedea. Iată adevărata lege a cauzei şi efectului operând în lume.

LECŢIA 21

"Sunt hotărât să văd lucrurile altfel."

Ideea de astăzi este evident o continuare şi o prelungire a celei precedente. De data aceasta însă, pe lângă aplicarea ideii la diferite situaţii, pe măsură ce apar, sunt necesare perioade aparte de cercetare a minţii. Se recomandă insistent cinci perioade de exersare, de câte un minut fiecare.

În perioadele de exersare, începe prin repetarea ideii în sinea ta.

Apoi, închide-ţi ochii şi cercetează-ţi atent mintea pentru a găsi situaţii trecute, prezente sau anticipate care îţi stârnesc supărarea. Aceasta poate lua forma oricărei reacţii, de la iritare uşoară la furie. Gradul emoţiei pe care o trăieşti nu contează. Vei deveni din ce în ce mai conştient de faptul că o uşoară tresărire de indispoziţie nu este nimic altceva decât un văl aruncat deasupra furiei intense.

De aceea, încearcă să nu laşi să-ţi scape, în perioadele de exersare, cele mai "mărunte" gânduri de supărare. Adu-ţi aminte că nu recunoşti de fapt ceea ce îţi stârneşte supărarea, iar nimic din ce crezi în această privinţă nu înseamnă nimic. Vei fi probabil tentat să stărui asupra unor situaţii sau persoane mai mult decât asupra altora, pe falsul motiv că acestea ar fi mai "evidente". Nu este aşa. Ai de a face doar cu un exemplu al credinţei că unele forme de atac sunt mai justificate decât altele.

Cercetându-ţi mintea pentru a găsi toate formele în care se prezintă gândurile de atac, reţine-l pe fiecare în minte, în timp ce spui în sinea ta:

"Sunt hotărât să-l (s-o) văd pe ....... (numele persoanei) altfel."

"Sunt hotărât să văd ....... (specifică situaţia) altfel.

Încearcă să fii cât mai specific cu putinţă. Poţi, de exemplu, să-ţi concentrezi supărarea asupra unui anumit atribut al unei anumite persoane, crezând că supărarea este limitată la acest aspect. Dacă percepţia ta suferă de această formă de distorsiune, spune:

"Sunt hotărât să văd ....... (specifică atributul) la ....... (numele persoanei) altfel."

LECŢIA 22

"Ceea ce văd este o formă de răzbunare."

Ideea de astăzi descrie cu acurateţe felul în care trebuie să vadă lumea oricine nutreşte gânduri de atac. Deoarece şi-a proiectat mânia asupra lumii, el vede răzbunarea gata să-l lovească. Propriul său atac este perceput astfel ca autoapărare. Aceasta devine un cerc din ce în ce mai vicios, până când el este dispus să-şi schimbe felul în care vede. Altfel, gândurile de atac şi contraatac îl vor preocupa şi îi vor popula întreaga lui lume. Ce pace a minţii este posibilă atunci pentru el?

Tocmai din această fantezie nebunească vrei să scapi. Oare nu sunt veşti îmbucurătoare să auzi că fantezia nu este adevărată?

Oare nu este o fericită descoperire să afli că poţi scăpa? Tu ai făcut ceea ce vrei să distrugi; tot ce urăşti şi ai ataca şi ai ucide. Tot ce te înfricoşează nu există.

Priveşte astăzi lumea din jurul tău de cel puţin cinci ori, timp de cel puţin un minut de fiecare dată. În timp ce privirea ţi se strămută de la un obiect la altul, de la un corp la altul, spune în sinea ta:

"Văd numai ceea ce este perisabil."

"Nu văd nimic care ar putea dăinui."

"Ceea ce văd nu este real."

"Ceea ce văd este o formă de răzbunare. "

La sfârşitul fiecărei perioade de exerciţiu, întreabă-te:

"Aceasta este oare lumea pe care vreau s-o văd de fapt?"

Răspunsul este desigur evident.

LECŢIA 23

"Mă pot desprinde de lumea pe care o văd, renunţând la gândurile de atac."

Ideea de astăzi conţine singura cale de ieşire din teamă care va duce vreodată la vreun rezultat. Nimic altceva nu va izbuti; orice altceva este lipsit de înţeles. Această cale însă nu poate da greş.

Fiecare gând pe care îl ai alcătuieşte câte un segment din lumea pe care o vezi. Cu gândurile tale deci trebuie să lucrăm, dacă urmează să schimbăm felul tău de a percepe lumea.

Dacă gândurile de atac sunt cauza lumii pe care o vezi, trebuie să înveţi că tocmai aceste gânduri nu le vrei. Nu are nici un rost să deplângi lumea. Nu are nici un rost să încerci să schimbi lumea. Ea nu se poate schimba, fiindcă este doar un efect. Ce are rost însă este să-ţi schimbi gândurile despre lume. Astfel schimbi cauza. Efectul se va schimba automat.

Lumea pe care o vezi este o lume răzbunătoare, şi fiecare lucru din ea este un simbol a răzbunării. Fiecare percepţie a "realităţii externe" este o reprezentare plastică a propriilor tale gânduri de atac. Ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă putem numi asta vedere. Nu este oare fantezie un cuvânt mai bun pentru un asemenea proces, iar halucinaţie un termen mai potrivit pentru rezultat?

Vezi lumea pe care ai făcut-o, dar nu te vezi pe tine însuţi ca fiind plăsmuitorul de imagini, făcătorul de chipuri. Nu poţi fi scăpat sau mântuit de lume, dar te poţi desprinde de cauza ei. Iată ce este mântuirea, căci unde este lumea pe care o vezi, când cauza ei a dispărut? Viziunea conţine deja cele ce vor înlocui tot ce crezi că vezi acum. Frumuseţea îţi poate lumina imaginile, chipurile cioplite, transformându-le în aşa fel încât să le iubeşti, cu toate că au fost plăsmuite din ură. Căci nu le vei plăsmui de unul singur.

Ideea de astăzi introduce gândul că nu eşti prins în capcana lumii pe care o vezi, deoarece cauza ei poate fi schimbată. Această schimbare impune, mai întâi, identificarea cauzei şi apoi desprinderea de ea, pentru a putea fi înlocuită. Primii doi paşi în acest proces îţi solicită cooperarea, pasul final însă nu. Imaginile tale au fost deja înlocuite. Făcând primii paşi, vei vedea că aşa este.

Pe lângă folosirea ei de câte ori apare nevoia de-a lungul zilei, în aplicarea ideii de astăzi sunt necesare cinci perioade de exersare. Privind în jurul tău, repetă mai întâi rar ideea în sinea ta, apoi închide-ţi ochii şi dedică aproximativ un minut cercetării minţii, pentru a depista toate gândurile de atac care se ivesc. În timp ce îţi trece fiecare prin minte, spune:

"Mă pot desprinde de lumea pe care o văd, renunţând la gândurile de atac la adresa ......."

În timp ce spui aceasta, păstrează fiecare gând de atac în minte, iar apoi alungă-l şi treci la următorul.

În perioadele de exersare, încredinţează-te că incluzi atât gândurile de atacare cât şi cele de a fi atacat. Efectele lor sunt identice deoarece gândurile sunt identice. Încă nu îţi dai seama de lucrul acesta, dar ţi se cere acum numai să le tratezi la fel în perioadele de practică. Suntem încă la nivelul identificării cauzei lumii pe care o vezi. Când vei învăţa, în cele din urmă, că gândurile de atacare şi cele de atac nu sunt diferite, vei fi gata să te desprinzi de cauză.

LECŢIA 24

"Nu îmi percep propriile interese."

În nici o situaţie ce apare nu vezi limpede acea rezolvare care te-ar face fericit. De aceea nu ai nici un principiu călăuzitor pentru acţiune adevărată şi nici posibilitatea de a judeca rezultatul. Ceea ce faci este determinat de felul cum percepi situaţia, iar această percepţie este greşită. În mod inevitabil deci tu nu îţi vei sluji propriile interese. Şi totuşi, ele sunt unicul tău ţel în orice situaţie care este percepută corect. Altfel, nu îţi vei da seama care sunt aceste interese.

Dacă ţi-ai da seama că nu îţi percepi propriile interese, ai putea fi învăţat care sunt acestea. Dar în prezenţa convingerii tale că ştii care sunt ele, nu poţi învăţa. Ideea de astăzi este un pas spre deschiderea minţii tale, astfel încât învăţarea să poată începe.

Exerciţiile de astăzi necesită mult mai multă onestitate decât eşti obişnuit să manifeşti. Câteva subiecte, asupra cărora se va reflecta cu onestitate şi atenţie în fiecare din cele cinci perioade de exersare care vor fi întreprinse astăzi, vor fi mai utile decât o examinare mai pripită a unui mare număr de subiecte. Se sugerează câte două pentru fiecare din perioadele de cercetare pe care le presupun exerciţiile.

Perioadele de exersare să înceapă cu repetarea ideii de astăzi, urmată de cercetarea minţii, cu ochii închişi, pentru a depista situaţii nerezolvate de care eşti preocupat în prezent. Accentul să fie pe descoperirea rezolvării pe care o doreşti. Îţi vei da repede seama că ai în minte o mulţime de ţeluri care fac parte din rezolvarea dorită, şi că aceste ţeluri se află la nivele diferite şi sunt adesea în conflict unele cu altele.

Aplicând ideea de astăzi, denumeşte fiecare situaţie care îţi vine minte, iar apoi enumeră cu băgare de seamă cât poţi de multe ţeluri care ţi-ar plăcea să fie atinse în rezolvarea situaţiei respective.

Formularea fiecărei aplicări să fie, în mare, după cum urmează:

„În situaţia ....... mi-ar place să se întâmple ......."

şi aşa mai departe. Încearcă să acoperi toată mulţimea de soluţii diferite care îţi vin onest în minte, chiar dacă unele dintre ele par să fie direct legate de situaţie sau poate că nu-i sunt deloc proprii.

Dacă aceste exerciţii sunt efectuate corect, vei recunoaşte repede că ridici o mulţime de pretenţii faţă de situaţie, care nu au nimic de-a face cu ea. Vei recunoaşte, de asemenea, că multe ţeluri sunt contradictorii, că nu te poţi gândi la nici o rezolvare unitară şi că vei fi dezamăgit în legătură cu unele dintre ţelurile tale, oricum s-ar rezolva situaţia.

După parcurgerea listei cuprinzând cât mai multe ţeluri râvnite pentru fiecare situaţie nerezolvată care îţi vine în minte, spune-ţi în sinea ta:

"Nu-mi percep propriile interese în această situaţie."

şi treci la următoarea.

LECŢIA 25
 

"Nu cunosc menirea nici unui lucru."

Rostul înseamnă înţeles. Ideea de astăzi explică de ce nimic din ceea ce vezi nu înseamnă nimic. Nu-i cunoşti menirea. De aceea pentru tine este lipsit de înţeles. Totul este menit pentru interesele tale. Aceasta le este menirea; acesta le este rostul; acesta le este înţelesul. Tocmai prin recunoaşterea acestui fapt, ceea ce vezi capătă înţeles.

Percepi lumea şi tot ce este în ea ca având înţeles în funcţie de scopurile ego-ului. Aceste scopuri nu au nimic de-a face cu propriile tale interese, ego-ul nefiind tu. Această identificare falsă te face incapabil să înţelegi menirea vreunui lucru. Ca rezultat, eşti nevoit să îl foloseşti greşit. Când crezi lucrul acesta, vei încerca să îţi retractezi scopurile pe care le-ai atribuit lumii, în loc să le întăreşti.

Un alt mod de a descrie scopurile pe care le percepi acum este să spui că ele toate sunt preocupate de interese "personale". Întrucât nu ai interese personale, scopurile tale nu sunt, de fapt, preocupate de nimic. Prin urmare, dedicându-te lor, nu ai nici un scop. Şi astfel nu cunoşti menirea nici unui lucru.

Înainte de a putea înţelege ceva din exerciţiile de astăzi, să ne mai oprim asupra unui gând. La nivelele cele mai de suprafaţă, recunoşti, desigur, rostul. Totuşi, rostul nu poate fi înţeles la aceste nivele. De exemplu, poţi înţelege că rostul telefonului este acela de a face posibilă o convorbire cu cineva care nu se află fizic în imediata ta apropiere. Ceea ce nu înţelegi este rostul încercării de a intra în legătură cu el, şi tocmai lucrul acesta face contactul tău cu el semnificativ sau lipsit de înţeles.

Este de o importanţă crucială pentru procesul tău de învăţare să fii dispus să renunţi la scopurile pe care le-ai fixat fiecărui lucru. Recunoaşterea faptului că ele sunt mai degrabă lipsite de înţeles decât "bune" sau "rele" este singurul mod de a realiza această renunţare. Ideea de astăzi este un pas în această direcţie. Sunt necesare şase perioade de exersare, fiecare având durata de două minute. Fiecare să înceapă cu o repetare lentă a ideii de astăzi, urmată de rotirea privirii în jur şi oprirea ei asupra oricărui obiect care îţi atrage atenţia, fie el apropiat sau depărtat, "important ", sau "neimportant", "uman" sau "inuman". Cu ochii aţintiţi asupra fiecărui subiect selectat astfel, spune, de exemplu:

" Nu cunosc menirea acestui scaun."

" Nu cunosc menirea acestui stilou."

" Nu cunosc menirea acestei mâini."

Rosteşte aceste cuvinte rar, fără a-ţi lua ochii de la subiect până nu ai terminat afirmaţia despre el. Treci apoi la subiectul următor şi aplică ideea de astăzi ca mai înainte.

LECŢIA 26

"Gândurile mele de atac îmi atacă invulnerabilitatea."

Este desigur evident faptul că, de vreme ce poţi fi atacat, nu eşti invulnerabil. Consideri atacul o ameninţare reală. Aceasta deoarece crezi că tu poţi să ataci cu adevărat. Iar ceea ce ar avea efect prin tine trebuie să aibă efect şi asupra ta. Tocmai această lege te va mântui în cele din urmă, dar deocamdată o foloseşti greşit. De aceea, trebuie să înveţi cum o poţi folosi în serviciul propriilor tale interese, şi nu împotriva lor.

Deoarece gândurile tale de atac vor fi proiectate, te vei teme de atac. Iar dacă te temi de atac, trebuie să crezi că nu eşti invulnerabil. Gândurile de atac te fac, aşadar, vulnerabil în propria minte, căci acolo se află gândurile de atac. Gândurile de atac şi invulnerabilitatea nu pot fi acceptate împreună. Ele se contrazic reciproc.

Ideea de astăzi ne prezintă gândul că întotdeauna te ataci mai întâi pe tine însuţi. Dacă gândurile de atac trebuie să comporte credinţa că eşti vulnerabil, efectul lor este acela de a te slăbi în proprii tăi ochi. Astfel ele ţi-au atacat modul tău de a te percepe pe tine însuţi, iar deoarece crezi în ele, nu mai poţi crede în tine. O imagine falsă despre tine a ajuns să ia locul a ceea ce eşti.

Punerea în practică a ideii de astăzi te va ajuta să înţelegi că vulnerabilitatea sau invulnerabilitatea sunt rezultatul propriilor tale gânduri. Nimic în afară de gândurile tale nu te poate ataca. Nimic în afară de gândurile tale nu te poate face să crezi că eşti vulnerabil. Şi nimic în afară de gândurile tale nu îţi poate dovedi că toate acestea nu sunt aşa.

În aplicarea ideii de astăzi sunt necesare şase perioade de exersare. Să se încerce două minute pentru fiecare din ele, deşi perioada poate fi redusă dacă este prea mare disconfortul. Nu reduce însă mai mult decât atât.

Perioada de exersare să înceapă cu repetarea ideii pentru astăzi, continuând - cu ochii închişi - cu trecerea în revistă a întrebărilor rămase fără răspuns a căror rezolvare te îngrijorează. Îngrijorarea poate lua forma deprimării, supărării, senzaţiei de a fi constrâns, temerii, presimţirii sau preocupării. Orice problemă încă nerezolvată care are tendinţa să-ţi revină în gând de-a lungul zilei constituie un subiect potrivit. Nu vei putea folosi prea multe pentru fiecare perioadă de exersare în parte, fiindcă va trebui acordat fiecărei probleme mai mult timp decât de obicei. Ideea de astăzi să se aplice după cum urmează:

Mai întâi, denumeşte situaţia:

"Sunt îngrijorat de ......."

Apoi ia în considerare fiecare rezolvare care-ţi vine în minte în această privinţă şi care ţi-a pricinuit îngrijorare, referindu-te la fiecare în mod concret, spunând:

"Mă tem că se va întâmpla ......."

Dacă faci exerciţiile cum se cuvine, ar trebui să ai la dispoziţie vreo cinci sau şase alternative îngrijorătoare pentru fiecare situaţie de care te foloseşti şi, foarte posibil, chiar mai multe. Este mult mai util să tratezi câteva situaţii în mod amănunţit, decât să parcurgi un număr mare de situaţii. Pe măsură ce lista rezolvărilor anticipate pentru fiecare situaţie se extinde, vei găsi, probabil, că pe unele din ele, mai ales pe cele care-ţi vin în minte către sfârşit, le accepţi mai puţin. Încearcă totuşi, pe cât posibil, să le tratezi pe toate deopotrivă.

După ce ai denumit fiecare rezolvare de care ţi-e teamă, spune în sinea ta:

"Acest gând este un atac asupra mea."

Încheie fiecare perioadă de exersare repetându-ţi încă odată ideea de astăzi.

LECŢIA 27

"Mai presus de toate, vreau să văd."

Ideea de astăzi exprimă ceva mai puternic decât o simplă hotărâre. Între toate dorinţele tale, ea dă prioritate viziunii. S-ar putea să ai reţineri să foloseşti ideea, pe motivul că nu eşti sigur dacă, într-adevăr, crezi ceea ce afirmi. Nu contează. Scopul exerciţiilor de astăzi este de a aduce puţin mai aproape vremea când ideea va fi pe de-a-ntregul adevărată.

S-ar putea să fii foarte tentat să crezi că ţi se cere vreun sacrificiu atunci când spui că, mai presus de orice, vrei să vezi. Dacă te nelinişteşte absenţa oricărei rezerve pe care o implică o astfel de afirmaţie, adaugă:

"Ea nu poate decât să binecuvânteze."

Ideea de astăzi are nevoie de multe repetări pentru ca folosul să fie maxim. Să se folosească la cel puţin fiecare jumătate de oră şi, dacă se poate, de mai multe ori. Ai putea încerca s-o faci la fiecare 15 sau 20 de minute. Este recomandabil ca, atunci când te trezeşti sau la scurt timp după aceea, să stabileşti un anume interval de timp pentru folosirea ideii şi să încerci să-l respecţi de-a lungul zilei.

Nu va fi greu să o faci, chiar dacă vei fi angajat într-o conversaţie sau ocupat cu altceva în momentul respectiv. Chiar şi atunci poţi să repeţi, în sinea ta, o scurtă propoziţie, fără a deranja.

Adevărata întrebare este: cât de des îţi vei aduce aminte? Cât de mult îţi doreşti ca ideea de astăzi să fie adevărată? Răspunde la una din întrebări şi ai răspuns şi celeilalte. Vei sări, probabil, peste câteva aplicaţii, poate chiar peste mai multe. Nu te lăsa afectat, dar încearcă, totuşi, să te ţii de program de atunci înainte. Dacă simţi măcar o dată, de-a lungul zilei, că ai fost perfect sincer în timp ce repetai ideea de astăzi, poţi fi sigur că te-ai scutit de mulţi ani de efort.

LECŢIA 28

"Mai presus de toate, vreau să văd altfel lucrurile."

Astăzi noi chiar dăm ideii de ieri o aplicare corectă. În aceste perioade îţi vei lua o serie de angajamente precise. Întrebarea dacă le vei ţine în viitor nu ne preocupă aici. Dacă eşti dispus măcar să le iei acum, ai şi pornit pe calea ţinerii lor. Şi suntem încă abia la început.

Poate te întrebi de ce este important să spui, de exemplu: "Mai presus de toate vreau să văd această masă altfel". În sine, nu are nici o importanţă. Dar, ce este de sine stătător? Şi ce înseamnă "în sine"? Vezi în jurul tău o mulţime de lucruri separate, ceea ce înseamnă că nu vezi deloc. Ori vezi, ori nu vezi. Odată ce ai văzut un lucru altfel, le vei vedea pe toate altfel. Lumina pe care o vei vedea în oricare dintre ele este aceeaşi lumină pe care o vei vedea în toate.

Atunci când spui: "Mai presus de toate, vreau să văd această masă altfel", îţi iei angajamentul să îţi retragi toate ideile tale preconcepute despre masă, şi să îţi deschizi mintea către ceea ce este ea, către menirea ei. Nu o defineşti în funcţie de trecut. Întrebi, mai degrabă, ce este, în loc să-i spui tu ce este. Nu îi legi rostul de experienţa ta neînsemnată în privinţa meselor, nici nu îi limitezi menirea la măruntele tale gânduri personale. Nu vei pune sub semnul întrebării ceea ce ai definit deja. Iar scopul acestor exerciţii este de a pune întrebări şi de a primi răspunsurile. Spunând: "Mai presus de toate, vreau să văd această masă altfel", îţi iei angajamentul să vezi. Nu este un angajament exclusiv. Este un angajament care se referă deopotrivă la masă, cât şi la orice altceva, nici mai mult, nici mai puţin. De fapt, ai putea dobândi viziunea chiar numai de la această masă, dacă ţi-ai retrage toate ideile proprii pe care ţi le-ai format în privinţa ei şi ai privi-o cu o minte perfect deschisă. Ea are să-ţi arate ceva; ceva frumos şu curat, de o infinită valoare, plin de fericire şi speranţă. Ascuns sub mormanul ideilor tale despre ea, stă rostul ei real, rost pe care îl împărtăşeşti cu tot universul.

Prin faptul că foloseşti masa ca obiect pentru aplicarea ideii de astăzi, ceri de fapt să ţi se dezvăluie rostul universului. Vei cere acelaşi lucru de la fiecare subiect pe care îl foloseşti în perioadele de exersare. Şi îţi iei angajamentul, faţă de fiecare dintre ele, că vei lăsa rostul lor să ţi se dezvăluie, în loc să le încarci cu propria-ţi judecată.

Vom avea astăzi şase perioade de exersare de câte două minute, în care ideea zilei este mai întâi formulată, apoi aplicată la orice vezi în jur. Subiectele nu numai că vor fi alese la întâmplare, dar se va şi acorda fiecăruia aceeaşi sinceritate când i se aplică ideea zilei, într-o încercare de a recunoaşte valoarea egală a tuturor, în contribuţia la vederea ta.

Aplicaţiile să includă, ca de obicei, numele subiectului asupra căruia se nimereşte să-ţi cadă privirea, care va zăbovi asupra lui în timp ce rosteşti următoarele:

"Mai presus de toate, vreau să văd acest ....... altfel."

Fiecare aplicare să se facă foarte rar, pe cât se poate, cu luare aminte